Parca mai ieri jucam sotron in fata blocului, parca mai ieri am imbracat uniforma si am intrat in curtea scolii, parca mai ieri am avut primul examen din viata mea, si parca mai ieri aveam lacrimi in ochi si imi luam adio de la anii de liceu.
Parca mai ieri, Straine, te-am descoperit si habar nu aveam ca totul capata un sens pentru mine. Nici macar nu stiu de ce scriu sau pentru cine anume scriu, Straine.
Tu, cel ce-mi cunosti cel mai bine felul de a fi, probabil vei considera ca citind aceste randuri este doar o pierdere de timp; e parerea ta si o respect. Probabil vei considera aceasta ultima incercare de a intra in viata ta un simplu moft; parerea ta.Tot ce stiu in acest moment este faptul ca in 20 de secunde respir de 20 de ori, in 20 de secunde 20 de lucruri imi amintesc de tine, in 20 de secunde imi vad tot trecutul, in 20 de secunde traiesc si mor de 20 de ori, in 20 de secunde te simt de 20 de ori mai aproape de mine, in 20 de secunde simt ca te pierd de 20 de ori printre degete, in 20 de secunde renasc de 20 de ori din propria-mi cenusa, in 20 de secunde trec 20 de ani, in 20 de secunde realizez ca un zambet fals pe un chip inghetat e de 20 de ori mai apreciat decat o strangere de mana, in 20 de secunde imi dau seama ca tot ce am scris mai sus e o simpla trecere in revista a celor 20 de secunde irosite de tine, Straine, citind aceste randuri.
Sau poate, Straine, vei fi intelept si nu iti vei pierde timpul in fata monitorului citind si poate chiar meditand la cele scrise mai sus si imi vei lasa mie cele 20 de secunde ale tale pentru a continua calatoriile mele in timp. Sincer, in felul asta ti-as fi mult mai recunoscatoare.
Sau poate, Straine, e cel mai bine sa stii ca esti una dintre persoanele pe care nu o pot uita asa usor.
Sau poate, Straine, timpul a trecut pe langa mine si eu nu am simtit. Este posibil acest lucru?
