:) It Hurts!
marți, 12 aprilie 2011
.Sa pot vedea frumusetea unui om, chiar si atunci cand acesta este pe punctul de a decade...
Asa suna motto-ul meu in viata. Nu exista altceva mai profund si inaltator pt tine, ca individ, fata de persoanele din jur. E lucru mare sa fii umarul pe care cineva poate plange fara a fi intrerupt si in fata caruia cineva poate gandi cu voce tare, individul in cauza, simtindu-se in siguranta si aparat de rautati care nu isi au rostul...
Chiar la rautati vroiam sa ajung, dar mai ales, la nevoia mea de spatiu si la gura mea de aer proaspat...
Orasul asta e prea mic si prea populat, indivizii, cum spuneam, sunt prea multi si prea rai, rautatea e pretutindeni si isi vaneaza victimele ca o bestie flamanda...
Cum ar fi daca toate aceste lucruri ar disparea, asa, intr-o clipita?? Sau cum ar fi daca clipa de care vorbesc ar deveni vesnicie??
Un singur raspuns la intrebarile de mai sus: E foarte simplu- IMPOSIBIL!!!
Nu se va schimba nimic acum, nici maine, nici intr-un milion de ani!!!
Acest loc e ca inchisoarea aia din "The Shawshank Redemption".. E exact cum spunea Red despre inchisoare: la inceput o urasti, apoi nu mai poti trai fara ea!Esti institutionalizat!
E destul de greu sa te desprinzi de locul asta, oricat de usor ar parea la prima vedere : ""Nu inseamna nimic sa fugi, inainte de a uita. Daca ai putea fugi fara sa iei cu tine atatea resturi care te vor aduce inapoi: de pilda, sa poti fugi fara remuscari. Putin sa iti pese de ce lasi in urma ta, sa fii un soi de donjuan, un ticalos; fara indoiala ca orice barbat care vrea sa faca ceva in viata trebuie sa fie un ticalos. Unul pentru care nu exista dramele altora, suferintele celor pe care se intampla sa-i iubesti..."
.Corectie: ...orice OM care vrea sa faca ceva in viata trebuie sa fie un ticalos...
Prin aceste randuri am explicat tot ce era de explicat.
Si totusi, am nevoie de aer... Am nevoie sa urc in prima masina care imi iese in cale si sa plec oriunde, fara sa imi pese de nimic... Am nevoie sa nu ma mai simt legata de nimeni si nimic, nici macar de tine, Straine!!! Pana si tu contribui la nevoia mea de libertate!!! E destul de frustrant sa vrei sa faci ceva mai mult si sa nu poti, de pilda, sa vrei sa faci o cariera in ceva anume, si sa ti se puna bete in roate de propria familie, sa ti se aduca aminte faptul ca nu vei fi niciodata ca o anumita ruda (sa zicem verisoara de aceeasi varsta), ca nu vei reusi niciodata sa cunosti o anumita persoana foarte importanta din familie (sa zicem sora) de a carei existenta "nu stii pt ca nu ai de unde sa stii" pt ca, bineinteles, inca nu "trebuie sa o cunosti", sa vrei sa iesi pur si simplu la o banala cafea si sa nu poti pt ca in momentul de fata, ai alte prioritati (sa zicem meditatii cu fratele/sora mai mic/mica)..si exemplele pot continua la nesfarsit.
Pe cat de frustrante sunt situatiile prezentate, pe atat de incurajatoare: nu vei fi niciodata ca o anumita ruda (sa zicem verisoara) pt ca esti mult mai mult de atat! Tu stii ce inseamna constiinta de sine, stii ce poti si ce nu poti face, stii sa te comporti cu cei din jur, stii sa ii zambesti persoanei de sex opus pe care se intampla sa o observi pe strada si chiar sa o faci sa iti raspunda stanjenita la salut, stii cum e sa te pui in posturi ridicole doar pt amuzament, stii sa ii scrii unui Strain, stii sa tii minte privirea cu coada ochiului a persoanei care tocmai ti-a raspuns la salut, stii sa fii politicos, stii sa citesti in sufletul unui om doar dupa cum se uita la tine... stii foarte multe lucruri pe care nimeni altcineva nu le cunoaste!!!
Nu vei cunoaste niciodata persoana importanta din familie, pt ca nu mai e printre noi. Cu toate astea ii simti prezenta in fiecare zi din viata ta, si ii vezi privirea in ochii fiecarui copil.
Nu vei lasa la o parte meditatiile cu fratele/sora mai mic/mica pt ca stii cat de greu ti-a fost tie la scoala sa le inveti pe toate (mai ales cand bat examenele la usa)
Aceste lucruri sunt sau nu fictive (depinde de cititor).
Dar, totusi, Straine, daca ar fi adevarate?? Daca sunt nopti in care pana si tavanul pare foarte greu de atins?? Daca noptile albe devin un obicei, sau mai rau, sunt parte din destinul tau?? Daca, Straine, nu existi?
Pare greu de crezut, dar avem multe lucruri in comun pe care le cunosc si simplul fapt ca tu esti aici, in orasul asta mizer, ma tine inlantuita...
Straine, in momentul de fata, mi-ar fi foarte greu sa urc in acea masina care sa ma duca cat mai departe de aici...
Chiar la rautati vroiam sa ajung, dar mai ales, la nevoia mea de spatiu si la gura mea de aer proaspat...
Orasul asta e prea mic si prea populat, indivizii, cum spuneam, sunt prea multi si prea rai, rautatea e pretutindeni si isi vaneaza victimele ca o bestie flamanda...
Cum ar fi daca toate aceste lucruri ar disparea, asa, intr-o clipita?? Sau cum ar fi daca clipa de care vorbesc ar deveni vesnicie??
Un singur raspuns la intrebarile de mai sus: E foarte simplu- IMPOSIBIL!!!
Nu se va schimba nimic acum, nici maine, nici intr-un milion de ani!!!
Acest loc e ca inchisoarea aia din "The Shawshank Redemption".. E exact cum spunea Red despre inchisoare: la inceput o urasti, apoi nu mai poti trai fara ea!Esti institutionalizat!
E destul de greu sa te desprinzi de locul asta, oricat de usor ar parea la prima vedere : ""Nu inseamna nimic sa fugi, inainte de a uita. Daca ai putea fugi fara sa iei cu tine atatea resturi care te vor aduce inapoi: de pilda, sa poti fugi fara remuscari. Putin sa iti pese de ce lasi in urma ta, sa fii un soi de donjuan, un ticalos; fara indoiala ca orice barbat care vrea sa faca ceva in viata trebuie sa fie un ticalos. Unul pentru care nu exista dramele altora, suferintele celor pe care se intampla sa-i iubesti..."
.Corectie: ...orice OM care vrea sa faca ceva in viata trebuie sa fie un ticalos...
Prin aceste randuri am explicat tot ce era de explicat.
Si totusi, am nevoie de aer... Am nevoie sa urc in prima masina care imi iese in cale si sa plec oriunde, fara sa imi pese de nimic... Am nevoie sa nu ma mai simt legata de nimeni si nimic, nici macar de tine, Straine!!! Pana si tu contribui la nevoia mea de libertate!!! E destul de frustrant sa vrei sa faci ceva mai mult si sa nu poti, de pilda, sa vrei sa faci o cariera in ceva anume, si sa ti se puna bete in roate de propria familie, sa ti se aduca aminte faptul ca nu vei fi niciodata ca o anumita ruda (sa zicem verisoara de aceeasi varsta), ca nu vei reusi niciodata sa cunosti o anumita persoana foarte importanta din familie (sa zicem sora) de a carei existenta "nu stii pt ca nu ai de unde sa stii" pt ca, bineinteles, inca nu "trebuie sa o cunosti", sa vrei sa iesi pur si simplu la o banala cafea si sa nu poti pt ca in momentul de fata, ai alte prioritati (sa zicem meditatii cu fratele/sora mai mic/mica)..si exemplele pot continua la nesfarsit.
Pe cat de frustrante sunt situatiile prezentate, pe atat de incurajatoare: nu vei fi niciodata ca o anumita ruda (sa zicem verisoara) pt ca esti mult mai mult de atat! Tu stii ce inseamna constiinta de sine, stii ce poti si ce nu poti face, stii sa te comporti cu cei din jur, stii sa ii zambesti persoanei de sex opus pe care se intampla sa o observi pe strada si chiar sa o faci sa iti raspunda stanjenita la salut, stii cum e sa te pui in posturi ridicole doar pt amuzament, stii sa ii scrii unui Strain, stii sa tii minte privirea cu coada ochiului a persoanei care tocmai ti-a raspuns la salut, stii sa fii politicos, stii sa citesti in sufletul unui om doar dupa cum se uita la tine... stii foarte multe lucruri pe care nimeni altcineva nu le cunoaste!!!
Nu vei cunoaste niciodata persoana importanta din familie, pt ca nu mai e printre noi. Cu toate astea ii simti prezenta in fiecare zi din viata ta, si ii vezi privirea in ochii fiecarui copil.
Nu vei lasa la o parte meditatiile cu fratele/sora mai mic/mica pt ca stii cat de greu ti-a fost tie la scoala sa le inveti pe toate (mai ales cand bat examenele la usa)
Aceste lucruri sunt sau nu fictive (depinde de cititor).
Dar, totusi, Straine, daca ar fi adevarate?? Daca sunt nopti in care pana si tavanul pare foarte greu de atins?? Daca noptile albe devin un obicei, sau mai rau, sunt parte din destinul tau?? Daca, Straine, nu existi?
Pare greu de crezut, dar avem multe lucruri in comun pe care le cunosc si simplul fapt ca tu esti aici, in orasul asta mizer, ma tine inlantuita...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)